- a ieşi la raport
- mil. to come out at orderly hour.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a ieşi la raport
Look at other dictionaries:
raport — RAPÓRT, (I) raporturi, (II) rapoarte, s.n. I. 1. Legătură între două sau mai multe persoane, obiecte, fenomene, noţiuni pe care gândirea omenească o poate constata şi stabili; relaţie. ♢ expr. În raport cu... = faţă de..., în comparaţie cu... Sub … Dicționar Român
situaţie — SITUÁŢIE, situaţii, s.f. 1. Totalitatea împrejurărilor care determină la un moment dat condiţiile de existenţă şi de dezvoltare ale unei persoane, ale unei colectivitaţi, ale unei activitaţi; stare de fapt care decurge de aici pentru cineva sau… … Dicționar Român
între — ÎNTRE1 Element de compunere care arată reciprocitatea, îmbinarea, amestecul şi care serveşte la formarea unor substantive, adjective şi verbe. – Din lat. inter. Trimis de valeriu, 06.05.2008. Sursa: DEX 98 ÎNTRE2 prep. 1. În locul dintre...… … Dicționar Român
ieşitură — IEŞITÚRĂ, ieşituri, s.f. Partea ieşită în afară (la o construcţie, la o piesă etc.); proeminenţă, ieşind. – Ieşi + suf. tură. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IEŞITÚRĂ s. ieşind, proeminenţă, protuberanţă, ridicătură, (reg.) bolfă,… … Dicționar Român
bun — BUN, Ă, (I VIII) buni, e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi.… … Dicționar Român
faţă — FÁŢĂ, feţe, s.f. I. 1. Partea anterioară a capului omului şi a unor animale; chip, figură. ♢ loc. adj. Din faţă = care se află înainte. De faţă = care se află prezent; care aparţine prezentului. ♢ loc. adv. În faţă = a) înainte; b) direct, fără… … Dicționar Român
taică — TÁICĂ s.m. (pop.) 1. Tată. ♦ (La vocativ) Termen afectiv cu care se adresează cineva unui om mai în vârstă; termen afectiv cu care se adresează un părinte copilului său, un om mai în vârstă unuia mai tânăr etc. 2. (Determinat prin părinte sau… … Dicționar Român
trece — TRÉCE, trec, vb. III. I. 1. intranz. A merge fără a se opri, printr un anumit loc sau prin dreptul cuiva sau a ceva, a străbate un loc fără a se opri, a şi urma drumul, a fi în trecere pe undeva. ♢ expr. A trecut baba cu colacii = e prea târziu,… … Dicționar Român
